Deseori sunt întrebată la cabinet ce înseamnă autismul și cum îl putem observa? Am hotărât să împărășesc câteva informații despre cum se manifestă această tulburare.
Tulburarea din spectru autist face parte din tulburările pervazive de dezvoltare sau tulburările spectrului autist, incluzând diferite forme de manifestare ale afecțiunii. Conform DSM-5 există trei categorii: Autismul Infantil, Autismul Atipic și Sindormul Asperger. Le voi exemplifica pe fiecare:
Autismul Atipic. Atunci când nu avem suficiente caracteristici care să confirme diagnosticul de tulburare de spectru autist sau când simptomele nu sunt aceleași care sunt menționate în mod regulat la aceste persoane, este folosit termenul de autism atipic. De regulă, acest diagnostic se pune atunci când tulburarea se instalează după vârsta de 3 ani.
Autismul atipic este de obicei diagnosticat în asociere cu întârzierea mintală sau întârzieri ale limbajului receptiv (înțelegerea verbală), deoarece din cauza problemelor intelectuale este dificil de diferențiat de comportamentele si caracteristicile tipice ale tulburării de spectru autist.
DSM IV (Manualul de diagnostic) definește autismul atipic ca fiind categoria în care se încadrează un copil atunci când există semen de tulburare pervazivă de dezvoltare a interacțiunii sociale reciproce și în comunicarea verbală sau non verbală.
Autismul Infantil . Kanner prin cercetările lui în 1943 a reprezentat primii pașii în recunoașterea caracteristicilor autismului infantil, ceea ce a ajutat la identificarea mai multor cazuri în literatura de specialitate.
În studiul realizat de Kanner, din numărul total de 100 de cazuri de copii cu autism infantil, 80 erau băieți, doar 20 fete. Astfel, incidența este de 4 la 1.
Acquarone, în anul 2007, enumeră și detaliază în cartea sa „Semne ale autismului infantil: recunoaștere și intervenție timpurie”, caracteristicile autismului infantil pe doua arii: dezvoltare și comportament dar și pe patru nivele: 0 – 6 luni, 6 – 12 luni, 12 – 24 luni, 24 – 36 luni.
Nivelul 1: 0 – 6 luni.
Având în vedere dezvoltarea, copilul prezintă caracteristicile: lipsa entuziasmului în prezența părinților, tonus muscular slab dezvoltat, privirea în gol, lipsa posturii anticipatoare înainte de a fi ridicat în brațe, hipotonie, dezinteresul pentru apucarea obiectelor, somnolență mai accentuată decât în cazul copiilor tipici și tendințe spre strabism.
Dacă ne uităm la comportament copilul prezintă: este ori foarte calm ori foarte agitat, manifestă dezinteres față de persoane și obiecte și manifestă tulbuărăi de somn și alimentație.
Nivelul 2: 6-12 luni
Raportându-ne la dezvoltare copilul prezintă caracteristicile: absența interesului pentru persoane, anomalii ale gesturilor și atitudinilor, nu găsește confort în îmbrățișare, evită privirile celor din jur, arcuirea spatelui când este ridicat, mișcări necoordonate, manifestă gesturi care nu comunică intenție sau afectivitate și episoade de hiperactivitate.
Uitându-ne la comportament observăm: utilizarea de obiecte în mod atipic și apariția comportamentelor stereotipe repetitive: se joacă cu degetele, flutură mâinile, se leagănă.
Nivelul 3: 12-24 luni.
În ceea ce privește dezvoltarea, avem următoarele caracteristici: întârziere în dezvoltarea limbajului, copilul manifestă lipsă de interes față de îngrijitori, lipsa afecțiunii, expresiile faciale care nu corespund intențiilor și scopurilor și lipsa activităților funcționale.
În ceea ce privește comportamentu, se enumără următoarele caracteristici: copilul manifestă dezinteres față de emoțiile celorlalți și nu răspunde în mod corespunzător la reacțiile celor din jur.
Nivelul 4: 24-36 luni.
La nivel de dezvoltare copilul prezintă următoarele caracteristici: se susține încă absența dezvoltării limbajului, absența gesturilor adecvate, comprehensiune redusă a limbajului, retragerea și dezinteres, maniera neobișnuită de a comunica (voce atonă, cântată sau țipătoare), nu are dezvoltat jocul simbolic, evită contactul vizual, nu pare să aibă imaginație și nu manifestă niciun fel de reacție față de emoția celorlalți.
La nivel comportamental, copilul prezintă următoarele caracteristici: fixații față de anumite obiecte, comportamente stereotipe (aliniază jucării, rotește jucării), mișcări neobișnuite ale corpului și dificultate în deprinderea abilităților de hrănire și igienă.
Sindrom Asperger. Persoanele cu sindromul Asperger, au abilități de comunicare mai bune decât persoanele cu autism. De regulă nu prezintă întârziere pe latura limbajului, pot să dezvolte limbajul la timp sau chiar mai devreme. Cuvintele sunt emise până la vârsta de 2 ani, iar frazele apar de la vârsta de 3 ani. S-a mai observat că apariția timpurie a limbajului poate fi complexă, astfel familiile consideră că cel mic poate fi supra dotat. Totuși persoanele cu sindromul Asperger pot avea un stip atipic de comunicare, repetă replici din reclame sau filme și nu adresează întrebări, doar foarte rar.
În cadrul acestui sindrom nu este prezenta întârzierea cognitivă, comparativ cu persoanele cu TSA, se dezvoltă normal și de regulă au o inteligență medie sau peste medie. Învață abilitățile de auto-îngrijire la fel ca și copiii tipici.
Rutinele, comportamentele adaptative și răspunsurile la situații noi sunt în parametrii normali, dar nu și interacțiunea socială. Alergatul, prinderea și alte abilități fizice sunt dezvoltate normal sau uneori cu mici întârzieri față de copiii tipici, la partea de coordonare se descurcă mai greu. Toate abilitățile sunt însușite, dar calitatea performanței nu este tipică.
Persoanele cu Asperger sunt caracterizați ca fiind curioase de ceea ce le înconjoară, investighează și explorează. În mod special ajung să fie interesați de ceea ce consideră fascinant, în timp ce alte subiecte nu prezintă interes. Pasiunea către un anumit domeniu poate fi atât de mare încât pot memora detalii și pot deveni experți în anumite subiecte. Uneori, aria preferată este cunoscută ca dinozaurii sau calculatoarele și uneori, interesele lor pot fi neobișnuite, sau obscure, cum ar fi insectele, programele, calendarele, hărțile.
Persoanele cu sindromul Asperger se dezvoltă normal pe majoritatea ariilor și pot funcționa în normal în cea mai mare parte a aspectelor vieții lor. În aceste cazuri, termenul de “ autism înalt – funcțional” este deseori folosit. La celălalt capăt, alți indivizi cu autism e posibil să nu fie la fel de independenți în primele etape ale vieții și pot să nu își însușească la fel de repede abilitățile de auto – îngrijire. Atât persoanele cu autism cat și cele cu sindromul Asperger au deficite în relaționarea cu ceilalți și aria de interese.
Psiholog Giorgiana Anton-Benga
